Guvernul Boc face boacane

Nici n-a inceput bine mandatul lui Boc si se contureaza deja un mic istoric de boacane prin noua politichie romaneasca.

Sa luam, bunaoara, haosul de la interne. Mai intai, partidul nu este de acord cu alegerea facuta de Gabriel Oprea la DGIPI. Asa ca Dl. Oprea demisioneaza, doar nu se poate pune contra intereselor de partid. Astazi aflu via ZF ca si Dragnea a demisionat. El zice ca e nemultumit de buget – bineinteles ca e, si noi suntem nemultumiti de multe. Altii spun ca Dl. Dragnea s-ar fi certat cu Vanghelie tema ocupantului postului de secretar la interne. Nu ma prea pricep eu la dedesubturi de politica, dar lipsa bugetului chiar nu mi se pare motiv suficient pentru demisie. Ar fi o declaratie de inutilitate prea evidenta.

Dupa care mai este cresterea contributiei la asigurarile sociale la 43,35% in loc sa scada la 37,5%. Sunt convinsa ca statul are nevoie de bani, dar pana mea, ma gandesc ca mai degraba sustii companiile in loc sa le pui bete in roate.  Nu de alta, dar este masura perfecta pentru a amplifica fenomenul muncii la negru.

Legea mamelor este o chestie buna, pacat ca dureaza o vesnicie pana vezi banii. Ce depaseste insa puterea mea de intelegere este limita de 4000 lei impusa. Adica poti lua 85% din salariu, dar nu mai mult de 85% din 4000 lei. Chiar daca femeia are salariu de 6000 de lei. Nu conteaza ca salariata plateste contributiile la stat aferente salariului real.

Alesii cica fac economii. Cica. 20% cu personalul. Nu, nu lasa oamenii fara serviciu, ci blocheaza posturile vacante. Asta inseamna o economie de 20%. A….. si si-au majorat si ei fondul de salarii tot cu 20% ca de, doar nu le vrem buzunarele afectate de criza, nu?

Autostrada Bechtel … asta e mostenire inca din 2004. Prin ianuarie, Berceanu se criza ca Bechtel a primit deja un sfert din valoarea contractului, fara sa aiba gata nici o portiune utilizabila. Si culmea … statul e dator la Bechtel. Ministrul a vizitat, a inspectat, s-a crizat, a declarat iar acum ia masuri: mai platim vreo cateva miliarde.

Un alt zvon care mi-a ajuns pe la urechi, poate sa gaseste cineva care sa confirme sau sa (sper eu) infirme este eliminarea facilitatilor fiscale pentru programatori. Sper sa nu se intample asa ceva ca ne lingem pe bot de orice investitori care vin in Romania pentru facilitatile acordate de guvern.

Mai sunt vreo cateva de spus. Acum ca am defulat, le pastrez pentru urmatoarea runda de nervi.

Soferita meseriasa

Preiau subiectul de la TheBride ca sa spun si eu una buna cu o soferita – desi sunt femeie, sunt de parere ca daca vad un comportament stupid la un sofer, acel sofer e de cele mai multe ori femeie.

Barbatul meu lucreaza undeva prin spatele bcr-ului de pe bulevardul unirii, cel de peste drum de Zepter. Pe una dintre strazile de acolo, intr-o vila. Locuri de parcare: ioc. Care pe unde apuca, de obicei pe trotuarul din dreptul firmei. De la firma lui, cam trei persoane vin mereu cu masina. Parcheaza in asa fel incat sa nu se incurce unul pe altul.

Locul barbatului meu se termina cu putin inainte de un stalp.

Langa aceasta casa mai e una, unde e alta firma unde lucreaza un tut si o tuta care au fiecare cate o masina. El, o baga cu botul intre stalp si botul loganelului nostru, in asa fel incat lasa masina pe jumatate in strada iar noi trebuie sa facem manevre ca sa iesim de acolo.

Tuta are o alarma care nu stiu cum se face ca porneste de cateva ori pe zi. Latra un timp, destul de mult, pana se opreste.  Zilnic, de mai multe ori. De cateva zile o tot parca in dreptul portii casei in lucreaza barbatu-mio. Nu i-a spus nimeni nimic, doar stim cum e cu locurile de parcare, astea nu sunt marcate, primul venit, primul servit.

Azi, al meu a facut “greseala” sa parcheze pe acel loc care intre timp, fara ca cineva sa isi fi dat seama … locul ei. Asa ca nu a stat prea mult pe ganduri si salta stergatoarele. El le lasa, ea le ridica si tot asa.

Si stau eu si ma intreb: cat tupeu si cata minte iti trebuie?

Drama nationalizarii caselor

Pe la finalul anilor ‘40 – inceputul anilor ‘50 statul s-a gandit ca este drept si moral sa ia casele acelor persoane care “i-au exploatat pe muncitori si pe oamenii saraci”. Asa a inceput drama nationalizarii caselor, in care familii intregi de profesori, medici, doctori si alte categorii  ale populatiei, in special intelectuali, au fost dati afara din propriile case si mutati in maghernite pentru care erau nevoiti sa plateasca chirie catre stat. In casele lor erau instalati membri de partid si alte persoane de buna credinta.

Vreme trece, vreme vine si statul a inceput sa vand locuintele catre chiriasi cu acte de vanzare in toata regula. Undeva pe la mijlocul anilor 90 daca nu ma insel insa, statul si-a adus aminte de nationalizare (sau i s-a adus aminte) si astfel oamenii neindreptatiti in anii 50 au avut posibilitatea sa isi revendice casele. De aici s-a ajuns la o situatie pe care statul nostru drag a tratat-o si o trateaza intr-un mod absolut penibil: oamenii care au cumparat legal casele de la stat au fost dati in judecata de cei care le pierdusera pe vremea comunistilor sau de urmasii lor. O situatie dezastruoasa pentru ca ambele parti sunt de fapt victime.

Intr-o astfel de situatie se afla de circa 10 ani o buna prietena a mea. Intr-un final a pierdut toate procesele, apelurile si contestatiile.  Mai ramanea un termen de judecata, fara mari sperante.

Cert este ca inca nu li se pusese in vedere sa paraseasca locuinta. Cu toate acestea, proprietarii (acum de drept) au obtinut ordin executoriu si s-au deplasat la casa respectiva cu avocat, politie, masina de mutat mobila si lacatus pentru schimbarea ialelor. Fara un preaviz, fara un telefon inainte fara nimic. Au stat langa ei pana si-au scos toate lucrurile in strada si au intrat in posesia casei.

Asta ca dovada de intelegere si compasiune de la o victima careia i se face dupa atatia ani dreptate spre o alta victima careia i se face o mare nedreptate. Da stiu, statul e obligat sa ii despagubeasca. Daca a durat 10 ani pentru fostul proprietar sa isi recupereze casa, cam cat va dura oare pana cand prietena mea va fi despagubita de catre stat?

Cantitati pentru constructia la rosu

Am ramas datoare cu cantitati si un pret final pentru constructia la rosu a casei mele + acoperisul final.

Inainte de asta, un sfat: care va faceti casa si aveti bani acum, cumparati materiale. Eu am construit la preturile de aici. Nu voi continua acel post, reiau aici. Ce stiu acum e ca fierul a ajuns la 1,7 lei / kg ceea ce se cheama ca mi-am luat-o big time .

Anyway, pentru o casa de 80 mp, cu fundatie de 90 cm in pamant si 60 deasupra, 3 placi si 12 stalpi de rezistenta de 30/30 am folosit:

- fier (bare striate) de 6 – 100 kg; fier de 8 – 1520 kg; fier de 10 – 2290 kg; fier de 12 – 890kg; fier de 14 – 680 kg si fier de 16 – 800 kg

- plase sudate: 8 de 6 si 2 de 8

- caramida nexe: 39,5 mc de 30; 13 mc de 25; 3,5mc de 12

- 55 de saci de multibat (24 lei sacul)

- 10 saci de ciment

- 100 mc de beton B250

- 1 basculanta mica de nisip si una de nisip cu pietris

Total: 46 mii euro, din care vreo 10 mii a fost echipa de muncitori iar 150 milioane acoperisul (doar tabla+manopera la aprox 150 mp de acoperis.)

Noutati din constructii

Nu am mai scris de ceva timp, casa a mers in continuare. Voi avea nevoie de ceva timp sa ajung la zi cu povestirile, insa sunt fericita ca este ridicata si acoperita. Acum hibernam pana in primavara cand speram sa trecem la finisaje.

Din pacate, construitul casei implica si momente neplacute. Pentru noi cel mai trist moment a fost cand am aflat ca au spart-o si ca am ramas fara instalatie electrica. Toate cablurile (vorbim de 1,5 km de cablu) erau trase prin toata casa, prin pereti, prin tavan, catre locurile unde vom avea nevoie de lumina sau curent. Au disparut in intregime.

Cu aceasta ocazie am aflat si ce poate politia sa faca: NIMIC. Nu au cum sa ii gaseasca, nu au cum sa inceapa cercetarile daca noi nu avem suspecti. Ba, mai mult, chiar ei ne-au sfatuit ca atunci cand ne mutam sa apelam la o agentie de paza si securitate. WTF?! Eu inteleg de aici ca ne-au spus “Noi nu suntem in stare sa va aparam asa ca trebuie sa gasiti alte solutii!!!!”

Revenind la casa, imi place ca a iesit frumoasa, mai mare decat ne asteptam noi si chiar un pic sub bugetul initial.

Pe parcurs am invatat cateva lectii importante:

- trebuie sa fii dur si “al dracului”. Altfel te iau toti de fraier

- daca muncitorii gresesc, nu-ti fie mila de ei si nu asculta la vorbe de genul “nu e nimic grav”. Pune sa darame si sa refaca

- masoara, masoara, masoara. Pentru ca ei cel mai des nu o fac asa cum trebuie

- nu cumpara materialele de constructie vara pentru ca iei o teapa usturatoare . Daca ai bani, cumpara fierul ACUM.  Eu am luat fierul cu 4,2 lei kg, acum este 1,7 lei kg. Si am avut nevoie de 7,5 tone!!!. Overall, daca as fi cumparat materialele acum as fi facut o economie de cel putin 10.000 euro.

In final, iata si cateva poze cu ea: