Pe la finalul anilor ‘40 – inceputul anilor ‘50 statul s-a gandit ca este drept si moral sa ia casele acelor persoane care “i-au exploatat pe muncitori si pe oamenii saraci”. Asa a inceput drama nationalizarii caselor, in care familii intregi de profesori, medici, doctori si alte categorii ale populatiei, in special intelectuali, au fost dati afara din propriile case si mutati in maghernite pentru care erau nevoiti sa plateasca chirie catre stat. In casele lor erau instalati membri de partid si alte persoane de buna credinta.
Vreme trece, vreme vine si statul a inceput sa vand locuintele catre chiriasi cu acte de vanzare in toata regula. Undeva pe la mijlocul anilor 90 daca nu ma insel insa, statul si-a adus aminte de nationalizare (sau i s-a adus aminte) si astfel oamenii neindreptatiti in anii 50 au avut posibilitatea sa isi revendice casele. De aici s-a ajuns la o situatie pe care statul nostru drag a tratat-o si o trateaza intr-un mod absolut penibil: oamenii care au cumparat legal casele de la stat au fost dati in judecata de cei care le pierdusera pe vremea comunistilor sau de urmasii lor. O situatie dezastruoasa pentru ca ambele parti sunt de fapt victime.
Intr-o astfel de situatie se afla de circa 10 ani o buna prietena a mea. Intr-un final a pierdut toate procesele, apelurile si contestatiile. Mai ramanea un termen de judecata, fara mari sperante.
Cert este ca inca nu li se pusese in vedere sa paraseasca locuinta. Cu toate acestea, proprietarii (acum de drept) au obtinut ordin executoriu si s-au deplasat la casa respectiva cu avocat, politie, masina de mutat mobila si lacatus pentru schimbarea ialelor. Fara un preaviz, fara un telefon inainte fara nimic. Au stat langa ei pana si-au scos toate lucrurile in strada si au intrat in posesia casei.
Asta ca dovada de intelegere si compasiune de la o victima careia i se face dupa atatia ani dreptate spre o alta victima careia i se face o mare nedreptate. Da stiu, statul e obligat sa ii despagubeasca. Daca a durat 10 ani pentru fostul proprietar sa isi recupereze casa, cam cat va dura oare pana cand prietena mea va fi despagubita de catre stat?
Pe finalul anilor 40, mai precis incepand cu 30 dec 1947, fiecare lege, ca si majoritatatea decretelor, de la numirile in functie ale ministrilor pana la decizia de a anula constitutia care functiona de 82 de ani in Romania sunt lovite de nulitate totala. Intre 47 si 89 (si,cred, s-ar putea sustine cu argumente juridice inca si acum) nu exista guvern roman, ci conducerea a fost uzurpata complet ilegal si impotriva voitei majoritatii poporului de catre salbaticii sovietici.
DE aici si toate complicatiile acestea cu casele nationalizate, spre exemplu, dar nu numai. Din pacate, dupa ‘89, nu s-a facut ceea ce trebuia facut, si n-am avut parte decat de un iliescu care isi exprima atunci convingerea ca socialismul poate inca “triumfa”. In fine, scuze ca am intrat asa, nepoftit
http://www.paulgsandu.wordpress.com