Astazi sunt trista. Si nervoasa. Dar parca mai mult trista. Pentru ca am constatat ca in curand, daca nu deja, ne va fi frica sa ne mai exprimam nemultumirile. Sau chiar sa mai mergem pe strada.
Acum cateva seri ajung acasa de la serviciu. Aud strigate in urma mea. Nu stiu cine si habar nu am de ce, dar mi-au auzit urechile niste injuraturi si dracuieli cum nu am auzit niciodata. Erau unii la coltul strazii, mai departe, strigau de au auzit cred toti cei care au apartamente cu vedere la respectiva strada. Din senin, fara sa trec pe langa ei, fara sa le spun ceva, sa le fac ceva, fara macar sa ii vad. Urat, amenintari … nu inteleg nici acum de ce, dar am ramas si socata si speriata. Si sigur erau la adresa mea.
Astazi am aflat de George Calin, actorul care a fost impuscat la o terasa in Bucuresti.
Acum ceva timp, un batran era sa fie batut pentru ca a vociferat la adresa cuiva care aproape l-a lovit cu masina pe trecere de pietoni, in conditiile in care deja oprisera alte masini ca sa ii cedeze trecerea.
Am mai auzit si de alte cazuri in care oamenii au fost agresati pentru ca au facut diverse comentarii, pertinente sau pentru ca au indraznit sa claxoneze un sofer imprudent.
In alte parti, clanurile interlope fac legea dupa cum vor ei pentru ca “nimeni” nu are curaj sa aplice legea asa cum ar trebui.
Si ma intreb eu, incotro ne indreptam? Sa imi fie teama sa merg pe strada, sa imi exprim vreo nemultumire, sa cer dreptate si sa vad ca cei care ar trebui sa ma ajute nu fac nimic pentru asta?
Unde e libertatea aia pentru care altii au luptat inaintea noastra?
Sunt de acord cu Zvoner, trebuie scris despre asta. Ideea e cine citeste? Cine asculta? Multi, sunt sigura, dar cei care pot face ceva concret sunt pe acolo? Ca e mult timp de cand asteptam o schimbare.
Oare suntem prea prosti ca sa intelegem ca asteptam dreptate de la niste oameni care au asteptat (si urmeaza sa astepte) voturile nostre?
Plang si acum pentru victimele “revolutiei”, dar nu pot sa nu ma inclin pana la pamant in fata celor care au inteles ca iesind in strada au putere!
Eu am iesit, am avut norocul sa fiu azi in viata, nu pot sa tac, iar daca ar fi sa mor pentru o cauza ca asta… as iesi din nou.
Puterea este in mosul care a vociferat pe trcerea de pietoni pentru ca avea dreptate, in George Calin pentru ca nu a vrut banii nemernicului in loc de dreptate, a ta pentru ca nu ai trecut cu nesimtire pe langa niste golani si a mea pentru ca as muri in numele dreptatii. La ce bun sa traiesti ingenunchiat in fata unor lepre?
Libertatea unora incepe si se sfarseste acolo unde incepe si se sfarseste libertatea celorlalti.