Ma gandeam astazi la niste oameni apropiati mie care nu mai sunt. Si nu imi vine sa cred ca nu mai sunt, desi in unele cazuri au trecut ani buni.
Pe urma am inceput sa ma gandesc la cum trece timpul si cum trebuie sa fie pentru mama care acu m-a nascut .. acu m-a maritat 
. Lasand gluma la o parte, am descoperit in colturile mintii intamplari de demult. Parca nu mi s-au intamplat mie, ci altcuiva, cuiva care inca este copil. Pentru ca uneori imi e greu sa accept cat de repede trece timpul, cat de repede se asterne praful peste intamplari si cat de repede ne schimbam.
Si nu vreau sa uit .. sunt atatea momente frumoase .. sau nu .. pe care le-am trait. Nu vreau sa uit nimic, dimpotriva, vreau sa le scot la lumina, vreau sa fac din nou cunostinta cu mine “cea mica”.
Buna oara, prima amintire sau ce cred eu ca este prima amintire este prima mea vizita la dentist . Eram mica mititica, stiu sigur ca nu aveam inca patru ani (pt ca acolo e alta amintire ). Eram in Piatra Neamt, cu bunica, intr-un parc si ne indreptam spre dentist. Tin minte ca era un nene scund, indesat, cu fata rotunda si mustata. Nu mai tin minte numele, dar sigur era numai bun ca sa ma sperie si mai tare. Asta cred ca e cea mai veche amintire si este destul de amestecata cu apartamentul bunicilor, orasul frumos care este Piatra Neamt (sau era, pentru ca nu l-am vazut de mai bine de 20 ani) si gradina Zoologica unde plangeam pentru ca animalele mi se pareau triste.
Si astazi, daca merg la Zoo merg numai pentru autotortura pentru ca imi pare rau de animalele de acolo 
