Feeds:
Posts
Comments

Aberatii in DEXI

Sau mai exact, in Dictionarul Explicativ Ilustrat al Limbii Romane, editurile ARC si Gunivas, 2007.

Zilele trecute am fost curioasa sa vad cate cuvinte avem care incep cu litera k. Asa ca am luat dictionarul sa caut si am dat peste cuvinte noi; rusine mie ca nu le-am stiut. :) Dar pun pariu ca nici voi nu le stiti.

De exemplu, stiti cum se numeste actiunea de a rapi pe cineva? A kidnapa.Sau cum se numeste o persoana care omoara pe cineva? Un killer. Si pun pariu ca nu stiati ca nu este corect KGB ci kaghebe.

In aceeasi ordine de idei, englezescul cattering a devenit cuvant romanesc si se scrie si ketering, coca (de prajituri) se poate scrie si koka iar keyboard si know-how au devenit cuvinte romanesti.

Conform copertei din spate, “autorii [...] au imbogatit inventarul lexical al limbii romane cu numeroase cuvinte intrate recent, mai ales in ultimele doua decenii, pentru denumirea unor noi realitati din politologie, sociologie, informatica, tehnologie, economie, medicina etc.”

Si ma intreb eu: cine stabileste cu ce cuvinte imbogatim limba romana? Si de ce? Cine si de ce a decis ca putem folosi verbul “a kidnapa”? Si cum il folosesc? Pot sa spun eu kidnapez, tu kidnapezi sau cum? Pai atunci hai sa adoptam cu totul limba engleza. Daca pot folosi in romana killer, inseamna ca pot folosi si murderer, nu? Si safe in loc de sigur, happy in loc de fericit.

Deci, am o nelamurire … cum se stabilesc noile cuvinte ale limbii romane, pe ce criterii?

Stie cineva?

Si daca nu ai … ca oricum nu o sa mai dormi o data ce te apuci sa o citesti. Rareori am pus mana pe o carte care sa ma tina treaza noaptea (in conditiile in care, cu un bebe de doua luni, orele de somn sunt putine si pretioase) si sa ma faca sa o iau dupa mine peste tot (desi este foarte grea si greu de manuit).

Millenium este o trilogie scrisa de jurnalistul suedez Stieg Larsson si publicata la noi de Editura Trei. Cartea are aproape doua mii de pagini si este organizata in volumele Barbati care urasc femeile, Fata care s-a jucat cu focul si Castelul din nori s-a sfaramat. Eroii sunt Michael Blomkvist si Lisbeth Salander.

El este reporter la revista Millenium (la care este, de altfel, co-proprietar), specialist in descoperirea de subiecte incendiare. Este imaginea jurnalistului perfect: talentat, onest, cu relatii si surse care ii permit sa afle tot felul de lucruri, cu o imagine excelenta in randul publicului.

Ea este o tanara de 24 de ani, extrem de desteapta, dar si de ciudata. A fost considerata de catre autoritati ca fiind psihopata, dupa ce la 12 ani a incercat sa isi omoare tatal (nu va spun de ce, sac!) si internata intr-un ospiciu. De atunci viata a invatat-o sa nu aiba incredere in oameni si sa se bazeze doar pe propriile forte.

Trasaturile ei principale sunt inteligenta iesita din comun (as zice eu un pic neverosimila si urmeaza sa ma explic), setea de razbunare, vointa puternica, caracter neinduplecat, dar si spiritul justitionar care o determina sa intre singura in probleme.Acum pe scurt despre cele trei volume, fara a da foarte multe detalii ca sa nu stric farmecul.

In primul, Blomkvist este angajat de catre un fost industrias bogat sa elucideze misterul disparitiei nepoatei lui, in urma cu 40 de ani, pe baza unei arhive cu informatii stranse de batran pe parcursul anilor, jurnalistul primind ajutorul lui Lisbeth in rezolvarea cazului.

Veti regasi in acest prim volum, o intriga violenta, din care nu lipsesc incestul, crima si caracterele psihopate, toate la adapostul banilor si imaginii.

Urmatoarele doua volume trateaza subiecte mult mai complexe prin care scriitorul se pronunta impotriva unor fenomene precum nazismul, discrimanarea de orice fel, amestecul politicii in viata privata, incalcarea drepturile civile, constituirea de grupari criminale sub acoperirea data de apartenenta la o autoritate de stat.

In cele doua volume, Lisbeth este acuzata de o serie de crime iar rezolvarea lor duce la deconspirarea unui secret de stat si a unor serii de infractiuni facute de o grupare ultra secreta din randul serviciilor secrete suedeze pentru a-l proteja.

Intriga este condimentata cu personaje secretoase sau deosebit de violente, prostitutie, trafic de droguri, crime, spionaj si dueluri tehnico-informatice, toate pentru a proteja un om si secretele unei grupari infiltrate in cele mai inalte randuri ale statului.

Mi-a placut foarte mult stilul scriiturii lui Larsson. Un roman actual, modern, cu un limbaj coerent si o atentie la detalii remarcabila.

De asemenea, romanul este presarat cu informatii reale prinvind istoria recenta a Suediei si modul de viata al cetatenilor ei. Toate acestea confera povestirii un context realist si ajuta cititorul sa se implice.

Suspansul este, de asemenea, bine construit. Cartea efectiv te tine cu sufletul la gura, o data ce o incepi (si in cazul primului volum treci de primele 30-40 de pagini) nu o mai poti lasa din mana. Este addictive.

Personajele sunt, sau cel putin eu asa le percep, modalitati de exprimare a autorului. Prin Blomkvist, autorul pledeaza pentru un jurnalism curat, onest care sa taxeze neregulile efectuate de autoritati sau de companii si care sa isi asume responsabilitatea de a informa corect publicul.

Prin Lisbeth, Larsson se pronunta impotriva discriminarii de orice fel, condamna prejudecatile si obiceiul de a te lua dupa aparente, fara a avea rabdare sa asculti.

Cu toate acestea, Lisbeth este usor neverosimila. Memoria fotografica de care dispune mi se pare incredibila. Sa iti aduci aminte textul unei carti citite in urma cu doi ani … nu cred ca se poate. Sau sa fie suficint sa iti arunci ochii cateva secunde pe un document si sa il poti reproduce. Rezolvarea teoriei lui Fermat, fara niciun fel de pregatire, fara suport de genul hartie, pix, calculator etc, doar gandind, asta in conditiile in care demonstratia teoriei are 1000 de pagini. Iar supravietuirea ei dupa ce a fost impuscata in 3 locuri (inclusiv in cap) si ingropata este putin cam trasa de par.

Dincolo de cateva astfel de exagerari insa, cartea ramane pentru mine o lectura captivanta pe care o recomand cu caldura.

De 5 kilograme! Ei spun ca este o promotie inedita .. eu nu comentez.

Daca vreti castravetii, cumparati LCD-ul pana la finalul anului. Detalii aici.

… astfel incat sa obtii exact ceea ce vrei?

Acum, cand am ajuns sa ma gandesc la decorarea si mobilarea casei, imi dau seama ca am facut o serie de greseli care ma cam incurca. Momentan am descoperit doar ca nu imi pot mobila bucataria asa cum doresc … dar nu am ajuns inca la celelalte camere.

Atunci cand ne-am facut proiectul de casa, noi ne-am gandit la aspectul exterior si la numarul, dispunerea si dimensiunea camerelor. Am stabilit ca vrem jos living, bucatarie, spatiu tehnic si baie iar la etaj 3 dormitoare si baie. Dimensiunile au fost oarecum impuse de teren, noi ne-am declarat multumiti si asta a fost.

In realitate insa, este indicat ca atunci cand iti proiectezi casa sa te gandesti si cum ai vrea sa o mobilezi pentru ca altfel, e posibil sa nu iasa asa cum vrei. Sa va explic pe un exemplu.

Bucataria este marele meu of in ceea ce priveste casa. Imi imaginam o bucatarie cu blat mare de lucru, cu chiuveta in dreptul unei ferestre cu perdelute frumoase, cu tot felul de suspendate si sertare de toate dimensiunile. Dar nu am stiut ca trebuie sa prevad elemente precum calorifer sau ferestre astfel incat sa fiu sigura ca o pot mobila cum doresc eu.

In consecinta, datorita unei ferestre foarte mari (1,6 cu 1,4) si a unei ferestre mai mici, ambele plasate nu tocmai bine, nu voi avea parte de blatul mare de lucru la care visam. De ce? Pentru ca aragazul nu poate fi plasat decat intr-un singur loc care imi sparge blatul de lucru. Asta pentru ca aragazul trebuie sa stea langa o fereastra. Faptul ca fereastra este mare, a dus si la un calorifer mare sub ea, ceea ce mi-a limitat lungimea totala a blatului de lucru. Asta si cu existenta coltului (mobila va fi in forma de L) imi taie mult din spatiu.

Pe langa asta, lungimea blatului este sparta si de chiuveta. Pentru ca nu o pot pune acolo unde doream eu, sub fereastra mare, din cauza caloriferului si nu o pot pune nici langa din doua motive: e prea aproape de calorifer si nu e bine ca acesta sa se ude si e prea aproape de aragaz. Nu cred ca as aprecia ca in timp ce spal la vase sa imi ia foc .. dosul, de la aragaz.

Prin urmare, am fost nevoita sa mut chiuveta intr-un singur loc posibil si, in consecinta, nu prea mai am loc de frigider, decat daca il pun acolo unde trebuie sa stea masa. Asadar, intr-o bucatarie cat un dormitor mic dintr-un apartament de 3 camere, eu nu am loc sa pun frigiderul, trebuie fie sa il amplasez undeva unde ar fi cam in drum, fie sa il duc in spatiul tehnic.

Acum, nu stiu cat de bine m-am exprimat, pentru ca nu pot arata pe un plan, dar daca vreti sa fiti siguri ca totul va iesi asa cum doriti, faceti urmatoarele:

- proiectati reteaua electrica a casei, stabiliti unde va fi fiecare priza si beculet (asta din fericire am facut-o). Ganditi-va dinainte unde vreti un televizor, unde vreti o veioza, unde va fi pus un birou, ca sa aveti prizele aproape si sa nu stati cu cabluri insirate prin toata casa;

- ganditi-va si cum vreti sa o mobilati. Nu trebuie sa alegeti piesele de mobilier, dar ganditi-va inainte la amplasarea lor. De exemplu, daca vreti un barulet in living, spuneti-i arhitectului cum ati vrea sa fie si pe unde, pentru ca in design sa tina cont de el, altfel, e posibil sa nu aveti unde sa il puneti. Daca vreti cada pe colt, trebuie sa aveti grija unde trageti tevile de apa iar daca vreti la bucatarie blat mare de lucru, aveti grija cum amplasati ferestrele astfel incat aragazul sa nu nimereasca in mijlocul spatiului de lucru.

- stabileste unde vrei sa ai diferitele panouri.  In casa, vei avea si la parter si la etaj cate un tablou electric. Gandeste-te unde ai vrea sa il pui, daca vrei sa fie dupa usa de intrare, ca sa nu se vada, trebuie sa te asiguri ca intre perete si usa e suficient spatiu. In plus, daca vrei alarma, asta inseamna un alt panou. Daca vrei videointerfon, asta inseamna alt panou. Si mai sunt … nu le mai stiu prea bine. Cert este ca eu m-am trezit cu vreo patru sau cinci panouri la parter. Acestea stau dupa usa, pe peretele comun cu bucataria. Si din lipsa de spatiu, dispunerea lor nu este tocmai estetica si nu imi permite sa folosesc acel spatiu de hol asa cum doream (comoda si oglinda mare pe acel perete). Astea pot sta foarte bine in garaj, daca ai garaj lipit de casa, eventual cu intrare de acolo in casa … ceea ce nu e cazul la mine.

Zilele trecute vorbeam cu niste colegi, mai plimbati prin lume decat mine, despre cum este prin alte tari, despre tunelurile prin muntii Italiei, Austriei, Frantei, despre viaducte, despre autostrazile din Germania, despre turismul din diverse orase etc. Mai devreme azi, am citit si articolul lui Tim despre experienta acumulata in multele lui calatorii.

Si am ajuns la concluzia ca daca vreau sa ma simt bine, mai bine ma duc sa ma plimb prin Africa. Pentru ca noi nu vom progresa curand. Continue Reading »

Older Posts »